Te-ai intrebat vreodata cum se face ca uneori poti fi atat de important pentru cativa necunoscuti si, in acelasi timp, atat de lipsit de semnificatie pentru oamenii pentru care ti-ai dori sa insemni ceva? Eu ma intreb asta, si o fac des... asa ca nu nega. Esti le fel ca mine. Arati ca mine, vorbesti ca mine, zambesti la fel cum fac si eu. Te enervezi, te intristezi, te deprimi si incepi sa zambesti din nou. Ai la fel de putini prieteni cum am si eu. Unul... poate doi daca faci parte dintre cei norocosi....
Si cu siguranta ca ca de multe ori ti-ai dorit sa te observe un al treilea prieten. Adica sa te observe "ca" prieten un altul decat cel (sau cei) pe care il/ii aveai. Si asta nu s-a intamplat. Gandeste-te: ai incercat sa te porti in toate felurile. Sa fii amabil, sa ii zambesti si sa il ajuti. Sa il suni din cand in cand sau poate chiar prea des... sa il intrebi daca ii e bine sau daca are nevoie de ajutor cu nush' ce tampenie. Ba chiar mai mult de atat, cand toate astea nu au dat rezultate, ai incercat sa il enervezi, sa il sufoci, sa il superi cu tot felul de ironii... numai si numai in speranta ca ai putea sa il faci sa ii pese. Sau macar sa il faci sa vada ca iti pasa.
Stai linistit. Cu siguranta ca a vazut ca iti pasa... Tocmai de asta a luat-o la fuga. Pentru ca iti pasa de el. Si fii sigur ca din prima clipa in care a simtit asta a inceput sa fuga.
"Dar vai ce gandire de trist" replica optimistul din tine :)
Nu sunt deloc trist - dupa cum ar putea crede unii - dar asta e lumea in care traim. Pur si simplu, cand cineva nu intra in sfera ta de... perceptie si incepe sa ii pese, incepi sa fugi... deparca ai fugi pentru propria ta viata.
Ce pot sa spun... poate ca in loc sa ne plangem si sa blamam treaba asta... ar trebui sa ne punem si in ipostaza celui care fuge... Personal... si eu cred ca as incepe sa fug daca... mi s-ar cere sa dau inapoi niste sentimente pe care eu nu vreau sa le primesc... Sa dai inapoi? Cand ai atat de putin? Nu stiu ce sa iti zic...
Comic, dar chiar in timp ce scriu aceste randuri, cineva lucreaza in studio (un etaj mai jos) la o piesa: "Life goes on that's what they say"... Cred ca am sa tin minte asta si am sa o strig peste umar atunci cand voi incepe sa alerg.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Prietenia vine de la sine, ceea ce spui tu e o obsesie - nu mi se pare normal sa te tii scai de cineva numai pentru ca vrei sa iti fie prieten. E si normal ca in cazul acesta persoana in cauza o ia la fuga, pe buna masura. Prieteni adevarati sunt putini in viata, poate 1 sau 2, restul sunt de umplutura...
Post a Comment