Povestea unei fete care credea in Dumnezeu

Si uite ca a venit clipa sa faceti cunostinta cu... (nush ce nume sa ii dau) Eva. Si nu, nu are nici o legatura "ascunsa" cu prietena lui Adam. In fine. Eva este o fata comuna... dar... care prin destin devine speciala :). Stiu, suna putin romantic da' merge si asa.
Eva a crescut pe intr-un orasel curat. Obisnuia sa se joace cu baietii si sa ii mai casapeasca din cand in cand - ca de semana cu ma-sa si era destul de bataioasa.
Nu i-au placut niciodata papusile. Odata, bunica-sa (din exces de zel, desigur) a incercat sa ii faca (virgula) cadou o papusa. Caki (sau Kaki. sau Cachi - nush cum ma-sa se scrie)....
Insa micutza Eva a simtit imediat cum ca bunica incearca sa ii submineze masculinitatea si s-a decis sa puna capat zilelor micutei figurine imbracata in uniforma militareasca boneta de armata. (ca de, pe vremea aia si femeile faceau armata).
Eva a crescut incet. Nu e de mirare ca s-a descurcat exemplar la scoala. Era o fata isteata si prindea totul foarte repede. De aici pana la un punct... povestea este clasica: Premiul I pana prin clasa a 5-a, vizite dese la biserica impreuna cu mama, rugaciuni spuse inainte de prima teza data, etcetera etcetera. Poveste se continua in acelasi stil clasic. In clasa a 8-a isi face chiar un prieten. El era cu vreo 4 ani mai mare decat Eva. Aspect de tocilar prafuit, oarecum constient de faptul ca o fata de varsta lui nu s-ar uita la el, citand filosofi (caci Evei incepuse sa ii placa filosofia atat cat o putea ea intelege).
Anyway. Relatia lor nu a fost deloc una tipica. Au stat cam 4 ani impreuna, pana cand Eva a terminat liceul. S-au despartit apoi, caci ea urma sa plece la Bucuresti.
Ah! Am uitat sa va spun. Eva canta. Si canta cum putine fete o puteau face. Din suflet. De mica maica-sa a incurajat-o sa se duca la ore suplimentare de muzica si canto. Asadar, dupa cum spuneam: Eva a plecat la Bucuresti, hotarata sa devina cunoscuta pentru talentul ei. S-a despartit de tocilarul prafuit fara sa sufere prea mult. Da, a tinut la el, dar nu l-a iubit. Nu ar fi stiut cum. Suferinta nu a avut loc in suflet in acele clipe. Oricum el a fost doar o parte din procesul ei de maturizare.
In sfarsit. Eva ajunge in Bucuresti. Cu un suflet curat, plina de sperante si vise, entuziasmata de faptul ca in sfarsit ii va cunoaste pe cei pe care ii admira sincer.
Acum, am sa sar peste o parte din poveste, spunadu-va pe scurt: Provocari noi, multe zile grele, lipsa unui camin, mutari dese dintr-un loc in altul, fel de fel de iubiti, fel de fel de incercari de a iesi din anonimat. Sacrificii, compromisuri, oameni folositi, bucati din suflet rupte. Si apoi, alte cateva sacrificii si compromisuri.
Eva avea ceva ce o deosebea cu siguranta de multi oameni pe care ii cunosc. Vorbea despre Dumnezeu. Si o facea cu o convingere aproape molipsitoare...
Primele videoclipuri, primele succese. Bani putini veniti din asta, dar suficienti incat sa o faca sa creada ca nu va munci degeaba. Cunoaste oameni din ce in ce mai influenti... e precum un drog si mama ei o avertizase: Celebritatea te poate impinge sa il superi pe Dumnezeu.
Eva ajunge celebra. Nu foarte, dar suficient cat sa poate vehicula 2-3 nume importante astfel incat sa iti atraga atentia. Daca ai noroc, apuci sa ii vezi videoclipul de cateva ori pe zi sau, de ce nu, sa ii auzi piesa plimbandu-te in mall sambata dupa-amiaza....
Din ce in ce mai multi oameni folositi, succese din ce in ce mai mari, din ce in ce mai multe ispite, putina munca si multa vorba, asteptari mari de la ceilalti, putin de oferit in schimb... gust de caviar si aburi de sampanie, idei integre si alte cateva idei despre Dumnezeu... Succese din ce in ce mai mici, compromisuri mai mari. Nefericire. Prieteni pierduti. Suflet rupt in bucati din ce in ce mai mici... cred ca ati inteles ideea...

Nu stiu ce se va intampla cu Eva pana la final... povestea ei e departe de a fi terminata... probabil ca am sa tin la curent pe masura ce mai aud ceva despre ea....