VE-DE-TE! (mai intai pe tine insuti)

Maine am sa scriu despre vedete. Azi sunt prea obosit.

Ev....

Vorbesc despre povestea unei femei. Vorbesc despre femeia asta de vreo 5 minute deja, insa abia acum m-am hotarat sa imi misc buzele ce-i drept. Un cititor s-ar intreba: "Oare ce ar mai fi de spus despre o femeie?" Stiu, se povesteste mereu despre femei. In "n" ipostaze, cu "n" epitete alaturate si cu "n" expresii pe fata povestitorului.
Haideti sa ii dam un nume.... Ea va fi Eva. Cel putin pe parcursul catorva randuri de text de pe monitorul tau.
Pe Eva nu voi reusi in veci sa mi-o scot din minte. Probabil doar... sa imi scot mintea cu totul. Eva zambea frumos cu buzele ei mari si carnoase. Si cand facea asta, strangea din nari facand nasul ei micut sa para o trufa. I se incretea uneori fruntea cand nu intelegea ceva. Si ridica din spranceana parca imitandu-mi gestul. Eva era foarte frumoasa cand plangea. Nu am vazut-o sa planga doar odata sau de doua ori. Mi-as fi dorit ca cel putin odata sa fi facut asta din cauza mea. 21 de ani de trai in cartierul meu minunat nu m-au invatat cum sa scot o lacrima de la o femeie. Eva ma enerva des. E greu cand intalnesti aere de superioritate aievea alor tale. Eva ma enerva des, dar probabil ca d'asta o iubeam. Defapt iubeam tot ce era in jurul ei, nu numai pe ea. Pe mine insumi nu m-am iubit niciodata, dar cand eram cu ea, aproape ca tresaream cand priveam in oglinda.
Eva era o femeie care se temea sa renunte la frica ei de a iubi. Uneori ar fi vrut sa o faca. Dar nu mai incercase de ceva vreme. Si nu stia cum. Eva alesese sa il iubeasca pe el. Stiind desigur ca la un moment dat, i se va face frica, caci frica o alcatuia. Frica era modul ei de a scapa de tot. Era salvatoare. Evei ii era teama de moarte. Pt ca iubind, frica ar fi murit... iar fara frica, Eva nu ar mai fi existat.
Nu stiu cati barbati o vor putea intelege pe Eva. Si nu stiu cati o vor putea iubi pana la final. Unii au incercat si nu au reusit... au dat gres si au renuntat. Unul... a ajuns sa se transforme in ea. (minus buze, cur, sani si par... ar fi fost chiar tragic.). El... a devenit Ev.
Ev este frumos. Insa doar cand este cu Eva. In preajma Evei. In Eva. Ev nu poate exista fara ea. Si totusi nu pot exista impreuna.

Randurile blogului s-au terminat. Si, dupa cum spuneam mai sus, Eva nu exista in afara lor.
Ev este hidos fara Eva.

Minciuna

Este pur si simplu o parte integrata a noastra, a oamenilor. Este un ciudat cel ce nu minte. Chiar raul intruchipat. Pur malefic. Pai cum sa nu minti? Cum sa nu minti, cand prietena ta se trezeste dis de dimineata si, chiar inainte de a deskide ochii, te intreaba: "Ma iubesti?". Ingheata timpul, ingheata momentul ala si priveste-o. Cum ai putea sa iubesti o asemenea faptura. E hada, urata si pare ofilita. Corpul ei, care aseara era ... fierbinte si senzual (sa zicem), acum e un fel de sloi, lipitindu-se cu insistenta de tine.
Cum sa nu minti cand ea trebuie sa isi aleaga rochia de cocktail, si sunteti in intarziere. Si asa intarziati mereu, oriunde ar trebui sa va duceti. Cum sa nu o minti, intrucat, odata ajunsi la petrecerea aia nenorocita, lumea va priveste (defapt "o priveste") si te intreaba parca din priviri: "Hei! nu stiam ca tu aduci cocktail-urile!!". Okay, ha ha, buna gluma, a venit cu tipul cu cocktail-ul. Da ar cam fi momentu sa va uitati in alta parte, futu-va-n gura de zdrente.... In schimb, le raspund politicos cu un zambet parca desprin din Iad: Buna ziua domnule Markovici.... (gatu matii de rusnac prost - se continua in gand...)
Cum sa nu o minti pe faptura asta de care nici tu nu stii de ce te-ai legat?
Incearca sa spui adevarul. Rezultatul. Faptura asta imbracata intr-un cocktail (rochie, ma scuzati), va incepe sa se comporte dubios. Ca sa il citez pe Mark Twain:
"... si incepu sa verse apa pe gaurile cu care se uita"

Instinctele se descarca in vid

Uite. Imi e greu sa iti spun ce am de spus. Sincer. Esti exact ceea ce nu am crezut eu vreodata ca voi spera sa fii. Erai altfel, parca... demult. Candva demult. Asculta...
"Era toamna. Vesel si plin de viata, umplut de sperantele unei veri, ma pregateam din nou sa ma desprind, sa plutesc si sa ma astern. Da. Sunt depentent de vreme. Nu iti pot zambi si nici nu iti pot spune ca te iubesc. Pai cum de ce? Uite-te si tu pe geam. Nici macar nu ninge. Ploua. Esti nebuna? Cum as putea sa iti spun ca te iubesc pe o vreme ca asta? Dar... uite... as putea sa iti cant. Am sa iti compun o piesa. Si am s-o cant mandru la fiecare concert. Si am sa privesc in ochi fiecare om. Si... abia atunci am sa ma urc pe scena si sa strig ca te iubesc. Dar probabil ca mi se va face frica intr-un final si iti voi uita numele."
Obisnuiam sa ii spun asta. Zambind, parshiv, cum o fac de obicei. Off... nu stiu daca pot spune ca sunt un om parsiv. Poate... pur si simplu, ceea ce era inainte un zambet a ramas blocat si inghetat pe fata... Poate doar atat. Sau poate ca mi-e frica sa arat ca sunt trist. Si apoi, cand arat ca sunt trist, cei ce ma stiu de parsiv ma cred vesel.
Mi-as dori sa ma cunosti. Macar sa incerci. Sa te lupti cu mine insumi si sa incerci sa alfi cine sunt. De ce sunt. Si cand voi fi...
Statea imprasitata pe canapeaua ei si imi zambea privind catre TV... impasibila. Fara sa intoarca privirea mi-a spus rece: "Eu am trecut prin toate alaturi de tine. Tu nu ai trecut prin nimic."
Era ca o replica repetata fara intonatie, mimica ... mai precis nici una din toate cele trecute pe biletul de intrare. Un bilet scump...cumparat in rate cu credite de consum... de nervi si suflet si de materie cenusite.... toate consumate incercand sa intelegi o singura aratare.
"Am sa parasesc spectacolul la pauza."
Gong

Stelele...

As vrea sa incep acest post prin a va spune ca priveam un cer instelat acum cateva seri. Dar... din pacate dintre betoanele blocului meu... nu prea poti vedea nici o stea. Bucurestiul nu are stele. Cel putin nu des. Si nu d'alea naturale. Are in schimb milioane de stelute intretinute artificial. 2,20 Volti si totul merge ca pe roate.
Cartierul minunat nu doarme niciodata un somn profund. Fantasmagoric vorbin, ziua e a muritorilor. Oameni ca mine si ca tine, porniti in musuroaie catre destinul lor cotidian. Cativa vecini se duc la munca. Zilnic la aceeasi ora, cu precizia unui ceas elvetian, ies pe usa blocului, se urca in micile lor cutiute de tabla cumparate din Germania cu taxa de prima inmatriculare si asculta stiri despre remanierea guvernamentala. Vecinul meu de la opt da drumul la "house maximus". In pauzele in care schimba piesele imi pot auzi vecina de la 3 gemand... Si peste toate astea, copilul celor de la 2 care "canta" la pian. Mda... face asta de azi noapte de la 4 A.M. E deja ora 8. House-ul isi intra in drepturi din nou. Dar de data asta decibelii vin calare pe cai putere. Veciniul de la 8 se urca in masina si pleaca.
8.30... S-a trezit manelistul de la 5: "Sa canteeeeeeeeee!!!"... Inchid toate geamurile in mai putin de o secunda. Ha! Acum nu se mai aude decat vecina de la 3 care face sex.
Ora 9... A plecat si manelistul. Acum e liniste.
Iubesc linistea. Si ea ma iubeste pe mine...
Concluzia: Fiecare avem momentul nostru de... "glorie". Fiecare suntem buni la ceva... De ce spun asta? Pai cum de ce?! V-am dat deja trei exemple...
Dar revin la ce spuneam. Stateam asa in liniste si fumam. Si ma intrebam... Unde e steaua mea. Si concluzia a venit precum o palma morala (peste cur). Nu mi-a luat prea mult sa imi dau un raspuns, si am spus cu voce tare: "Noaptea" mea vine doar intre 4 pereti antifonati...

Draga Dumnezeu,

...Daca Dumnezeu e atotstiutor, daca vede tot si mai ales daca aude tot... ma intreb ce naiba o fi in mintea Lui, din moment ce suntem cateva miliarde de suflete cu milioane de ganduri... pe care el le "aude"?. Cum as mai putea atunci sa fiu suparat pe El pentru faptul ca lumea asta e fucked up rau de tot. Toti ne dorim cate ceva si incercam sa apucam cu ghearele noastre cate o bucatica din maneca lui, si tragem cu nesabuinta in miliarde de directii in acelasi timp. Oare cat a mai ramas din El?

...Daca noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui inseamna ca El seamana cu noi. Din moment ce este creatorul nostru inseamna ca ne iubeste (asta daca nu am fost un experiment esuat). Deci noi Il purtam pe El in suflet, si El ne poarta pe noi in suflet... Dar daca noi tot tragem de El in toate directiile (cum am spus mai sus)... Oare cum vine treaba cu purtatul? Noi pe cine mai purtam in suflet? Defapt... El in ce suflet sa ne mai poarte?

...Nu-i nimic Doamne... Te inteleg in privinta asta. Si eu ma simt precum un Guliver alcatuit din mii de pitici ce vor sa o ia adesea in directii opuse... Si daca tot am spus asta speri sa nu te superi dar mai adaug si io o dorinta... Ai auzit-o, nu? Stii despre ce e vorba... Poate de data asta faci si tu treaba asta sa mearga.Okey, atunci te pup.
Damn... e greu e sa fii om... ma duc inapoi la viata mea de caine. Peace 'nd Luv

Despre minciuna

Mie personal imi plac oamenii cu imaginatie. Pai da. Eu sunt unul dintre ei. Ziceam intr-un post anterior ca de fiecare data cand se intampla ceva... mintea mea gaseste o continuare - desigur fictiva - pentru momentul respectiv... Si nu stiu cati ar putea sa isi imagineze ce ciorba poate sa iasa.
Ei bine, treaba e similara si in cazul vorbelor, nu numai a situatiilor. Nu stiu... intr-un fel oamenii mi se par incompleti. Si fac lucrurile incomplet. Ca sa va dau un exemplu... Eram la studio zilele trecute. Trei oameni in mijlocul noptii: Anthony, Parshiwu si Mugurel Grasu. Studio-ul nostru este undeva prin centrul vechi, la parterul unui bloc, unde in mod normal ar trebui sa fie garaj. Langa noi este un magazin de instrumente muzicale (mda... s-au gasit muzicienii). Saptamana trecuta am avut o problema acolo la studio... s-a spart o teava si era sa faca praf scule de vreo 100 de mii de euro... Proprietara spatiului in care studio-ul isi desfasoara activitatea... este al unei femei. Sa zic asa, trecuta de vreo 50 de ani. Femeia a intrat in studio, a luat galeata care statea sub locul in care picura teava si a iesit. Noi ne-am vazut de treaba. Ei bine... na imaginatie de Jamaican. "-Cum ar fi sa lase asta galeata plina cu apa exact in fata usii, sa nu o vad si sa fac o leaca de amor salbatic cu asfaltul?"... Peste 20 de minute, Mugurel pleaca pana la magazin. Iese... si ghici... (cred ca restul se deduce si nu trebuie sa mai irosesc taste)

V-am exemplificat cum poate imaginatia sa anticipeze diverse intamplari... Eu "am visat" o galeata in fata usii, iar cel care a iesit nu a vazut-o... Dar revin la ce spuneam in primele randuri ale post-ului. Imaginatia este strans legata de capacitatea unui om de a produce... falsuri. Falsuri care transpuse in vorbe se numesc... minciuni. Corect? Corect. Pai de! Daca imaginatia poate anticipa anumite lucruri, iar minciuna este strans legata de imaginatie... Inseamna ca minciuna poate anticipa sau creea adevaruri... E o deductie logica.

Exista 2 tipuri de minciuni: cele care au fost descoperite si cele care nu. Ar mai exista si cele evidente de genul "Cerul este ... rosu" sa zicem. Dar nu vorbim despre aceasta categorie de oameni.

EA este o femeie cu imaginatie. Multa. Si bogata. EL... la fel. Ca doar d'atea a fost adusi la un loc. EL minte. EA minte. Amandoi mint si o stiu. Fiecare stie cand minte celalalt. Pt ca EI sunt niste oameni creati de minciuna. Deci de o imaginatie (putin bolnava as spune). Amandoi sunt foarte inteligenti si vor crea lucruri marete. Pentru ca au o imaginatie...cu care mint. Asta e modul lor de a fi frumosi.

Conluzia... am s-o trantesc pur si simplu: "Minciuna... direct proportionala cu materia cenusie"

P.S. - eu m-am referit la cea de-a doua categorie de minciuni si implicit oameni. Cei care nu aui fost prinsi.

Dialog: - Iubito, minte-ma!
- ...dar baby, nu pot face asta, stii bine ca te iubesc!

Asta spune totul...

Prin ochii mei...

Casc. Ca doar e dimineata... Ma intind si scot un sunet ascutit, semn ca imi vine energia inapoi. E putin cam frig aici pe hol unde dorm io si parca mi-a amortit o leaca spatele. Da, dar am o scuza si io. Am 12 ani deja. Imi permit sa ma doara spatele...
Mda... am sa ma "orientez" cu burta in sus... si sa-mi intind toate cele patru membre rand pe rand. La dracooo! Mi-as dori sa fie cineva care sa ma scarpine pe burtica. Ma cam mananca.
Am sa incerc acum sa deskid ochii... sper sa nu fie lumina aprinsa... Off... nu pot. Sunt cam lipiti. E! lasa ca ma duc asa pana la bucatarie... Mda... imi aud pasii pe gresia din hol, semn ca merg in directia in care trebuie...
Kkt. Iar am busit frigideru... Aja... mai la stanga un pic si trecem.
Gata! Sunt in bucatarie. Acuma ce fac? Cum ce fac. Mananc. Repede ca mi-e foame.... Aha! Uite niste paine langa masa. E buna si aia...
okay. Gata. Sarutmana pt masa. Defapt... nu stiu de ce zic io asta. Ca io nu mananc niciodata la masa. E... da mint acuma. Mai mananc din cand in cand... cand nu e Tony acasa.
Chiar. Ha-i sa-l trezesc... Fac pe mine rau. La dracoo din nou. Nu e nimeni sa ma stearga la bot. Iar o sa-l umplu pe asta de bale. Ba nu! Stiu ce fac. Mai intai ma sterg pe cearsaf. Inainte sa ma urc pe el si sa-i fut o laba peste ochi sa se trezeasca. Of... e usa inchisa. Sa mor. Dumnezeu asta e un tip dat dracului. Ma pune sa locuiesc intr-o casa cu usi si clante, si nu-mi da degete. Trei sa stau sa topai pana nimeresc clanta. Hai ca pot... si... ta da. I know i'm smart.

"Hai ba trezeste-te. Tonyyyy!!! Hai ca e pranz deja." Asta iar a fost la studio aseara. Am fost si io odata cu el. De fiecare data cand se intoarce de acolo are ochii mici si rosii. Si e foarte distrat...
"Tony...! trezeste-te ca nu mai pot!" Mamaaaa... poate ma pis pe el. Sigur ma bate daca fac asta!

S-a trezit. Na! Mi-a tras o serie de injuraturi. Da nu-s cu rautate asa. Uneori cand ma injura e la fel ca atunci cand ma mangaie. Sau cand ma scarpina pe burta. Uneori ma scarpina pe burta si ma injura in acelasi timp.

Hai ca ma scoate....
Yes! V-am umplut rotile de respect. Mie imi plac mult BMW-urile si le aleg doar pe alea. Doamne cat de placut e. E o senzatie la fel de placuta ca atunci cand ma joc cu prietena mea. Stiti voi... Ea sta in spatele blocului. Ne iubim de vreo 8 ani. Pacat ca nu poa' sa locuiasca cu noi. Dar o gasesc pe afara mereu. Oricum, de multe ori vorbim si pe geam, ca io stau la parter, si uneori ma mai supar pe ea ca se mai miroase cu umflatu ala. El e de talie mai mare. E a lu' vecinu de la 2. Da batranelu ala de care zice mereu Tony ca o spioneaza pe aia de vis-a-vis care umbla in tatele goale. Ce ciudati sunt si femeile astea. Au doar doua tate... Nush cum se impaca Tony cu ideea. Io am incercat sa ii arat ca prietena mea are 8... Chiar... v-am spus ca prietena mea e foarte incantata cand fac anumite lucruri. Ca de exemplu atunci cand imi bag nasu in chicot. Cum ce e ala chicot. Chicot! Ii zic asa ca am l-am vazut pe Tony. De fiecare data cand face asta, femeia aia ciudata cu doar 2 tate chicoteste... Vezi ca sti ce e?!

Nu mai stiu daca v-am zis. Io sunt pasarar. Asa zice tata. Cica as fi bun la vanatoare. Adevaru' e ca daca vad ceva zburand parca m-apuca pandaliile. Si cand se mai aseaza cate un porumbel sau vreo pasarica pe asfalt... ma pun in pozitie de "pradator" si astept pana cand se uita in alte parte. Si... in timp ce astept, fredonez un catecel gen: "Pasarica dulce la la la". Cred ca e dintr-o piesa de-a lu Tony. Da' stai, ca spun prostii. Io nu pot sa fredonez. Da imi vine mereu in minte.

Hai ca am facut toate treburile. "Tony du-ma acasa ca mi-e foame iar!!!"

Dollarii

Si cum spuneam... am iesit acum cateva seri, pe la vreo 9, sa imi plimb cainele in parculetul din Cartierul Minunat. Fumam. Imi cumparasem o cafea la magnificul pret de 1 RON de la magazinul cu de toate. k tot mi-am amintit: pe firma magzinului astuia "sade" falnic ca motto: "Un adevarat magazin de cartier"... si-n mintea mea - care mai mereu gaseste completari pt orice - se continua: "Aici face cumparaturile 50 Cent".

Si ma plimbam dupa cum va spuneam. Copilu' meu (a se citi caine a.k.a Ingo) o tulea din cand in cand de langa mine, in cruciada sa canina de exterminare a vagaboandelor alora de pisici: "-Las ca le prind data viitoare futu-i pastele masii... Miorlaie proastele alea de ne trezesc pe amandoi din somn... Noi cainii suntem mai linistiti... Ne place sa dormim, sa ne lafaim in culcusu nostru pufos, iar cand ne trezim... sa o ardem asa... molcom. Da... suntem destepti. Bine... io's mai micut si mai tantalau... cel putin asa zice Tony. Ma rog, el o sti mai bine ca... d'aia e sef de haita"

"-Ingo! treci in gatu matii inapoi"... Mda. L-am pus pe asta mic in lesa si am luat strada la pas. Nu stiu unde ma indreptam exact, da imi facea placere sa merg pur si simplu... era destul de frig, dar seara parca nu mai batea vantu asa de rau. "-Hai du-te-n cacat ca ma enervezi" - se termina discutia mea telefonica. Apas pe rosu si imi mai aprind o tigara. Desigur ca vorbeam cu EA. Mereu reuseste sa ma enerveze. O face pe desteapta si-i place sa ma intoarca. Mda... e un fel de pisica si ea, d'aia de ma trezeste pe mine noaptea. Doar ca ea miorlaie telepatic. Mereu gaseste cate ceva de nu-i convine. Ma rog, cred ca intr-un fel sunt dependent de miorlait... Uite, Ingo le alearga si, uneori cand le mai prinde, nu le face nimik (grav). Le fute o laba peste ochi si le lasa asa... divele curului!

Am dat o tura in juru' blocului si m-am trezit din nou in fata scarii. Sting tigarea si dau sa scot cheile, cand de'odata aud nijte urlete d'astea ciudate de pe o straduta ce dadea in parculetu ala. Ala plin de gunoaie din Cartierul Minunat. Ma intorc si vad o "mujera" tuciurie, postata pe mijlocu strazii cu mainile in sold: "-Dolarii!!!!!... Dollaaaariiiiiiii!". In gandul meu: Ia uite frate. Au jefuit-o pe tiganca. "-Dolariii!!!... Dolaaaaaaaaariii!!!..." Io: "Da lei n-aveai sa te jefuiasca. Ca de! tiganii mai nou sunt fefuiti doar in dolari."

Dau sa ma intorc sa intru in scara... Da' ma intorc din nou, distras de un tropait insotit de harjonitul unei tevi de cornete tarata pe asfalt: "-Ja mamaaa ca vin, ja!". "Dolarii, treci acasa ca te cauta tactu"...

c'est fini... Am ramas mut...

Cartierul minunat

A inceput. Ce? Nu stiu... dar a inceput ceva. Prin simplul fapt ca am decis sa imi fac cont pe prostia asta de blogspot. E! Pur si simplu am ingrosat "liniile" cliseistilor. Si ce daca e un cliseu? Se numeste asa pentru ca "functioneaza".
Despre ce scriu? Habar n-am. Despre ce imi trece mie prin cap. Te scriu pe tine, ma scriu pe mine, imi scriu prietenii, imi scriu vecina de vis-a-vis care o arde dezbracata prin casa spre deliciul batranelului de deasupra mea, le scriu pe ELE... am mentionat ca ma scriu pe mine. Pai da. Ca eu sunt cel mai important actor de aici.... De aici din Cartierul minunat. Cum care Cartier... Stiti voi.

Pe strada mea e piatra cubica. Asa a fost mereu si... nu cred ca va fi vreodata asfalt. Pe strada mea stau oameni cu bani. Asa s-au nascut. Pe strada mea stau oameni saraci. Asa vor muri. Pe strada mea poti sa vezi un Porche, un Audi Q7 si, la trei case mai incolo, o bicicleta si un carut plin cu sticle si fiare vechi, rezemate de un gard... (cred ca defapt gardul se rezeama de...). In fine. Pe strada mea poti vedea un bloc. Sunt atat de mandru de el... Acolo locuiesc. E singurul de pe strada mea. 6 betoane care ma apara de frig si de ploi.... Ma apara de tot. Aiurea!... nu ma apara de nimik.

Iesisem ieri prin Cartierul minunat si mergeam incet catre magazinul cu de toate... de la paine pana la OB-uri... sa-mi cumpar, desigur, tigari. Priveam nostalgic catre maidanul pe care administrasem prima bataie unuia mai "mult" cu vreo 40 de kile. Avem vreo 11 ani. Si ala vreo 14. Imi aduc si acum aminte... "-Camilaaaa! -Las' ca-ti dau io camile futu-ti pe mata!" ...Mda... oricum din maidanul ala nu au mai ramas decat vreo 3-4 metri patrati. Acuma e o casuta de vreo 200 de mii de euro trantita peste portile noastre de fotabal... Si cum spuneam. Mi-am luat tigari. Si m-am intors acasa. Si m-am imbracat ca sa ma intalnesc cu ELE. "Aloo! da bby. Ciocoata? Neagra? Si daca n-are ce-ti iau?... Ok. Si o cola light?"... kkt mereu face asa. Acuma iar trei' sa ma intorc pana la magazin...