Cartierul minunat

A inceput. Ce? Nu stiu... dar a inceput ceva. Prin simplul fapt ca am decis sa imi fac cont pe prostia asta de blogspot. E! Pur si simplu am ingrosat "liniile" cliseistilor. Si ce daca e un cliseu? Se numeste asa pentru ca "functioneaza".
Despre ce scriu? Habar n-am. Despre ce imi trece mie prin cap. Te scriu pe tine, ma scriu pe mine, imi scriu prietenii, imi scriu vecina de vis-a-vis care o arde dezbracata prin casa spre deliciul batranelului de deasupra mea, le scriu pe ELE... am mentionat ca ma scriu pe mine. Pai da. Ca eu sunt cel mai important actor de aici.... De aici din Cartierul minunat. Cum care Cartier... Stiti voi.

Pe strada mea e piatra cubica. Asa a fost mereu si... nu cred ca va fi vreodata asfalt. Pe strada mea stau oameni cu bani. Asa s-au nascut. Pe strada mea stau oameni saraci. Asa vor muri. Pe strada mea poti sa vezi un Porche, un Audi Q7 si, la trei case mai incolo, o bicicleta si un carut plin cu sticle si fiare vechi, rezemate de un gard... (cred ca defapt gardul se rezeama de...). In fine. Pe strada mea poti vedea un bloc. Sunt atat de mandru de el... Acolo locuiesc. E singurul de pe strada mea. 6 betoane care ma apara de frig si de ploi.... Ma apara de tot. Aiurea!... nu ma apara de nimik.

Iesisem ieri prin Cartierul minunat si mergeam incet catre magazinul cu de toate... de la paine pana la OB-uri... sa-mi cumpar, desigur, tigari. Priveam nostalgic catre maidanul pe care administrasem prima bataie unuia mai "mult" cu vreo 40 de kile. Avem vreo 11 ani. Si ala vreo 14. Imi aduc si acum aminte... "-Camilaaaa! -Las' ca-ti dau io camile futu-ti pe mata!" ...Mda... oricum din maidanul ala nu au mai ramas decat vreo 3-4 metri patrati. Acuma e o casuta de vreo 200 de mii de euro trantita peste portile noastre de fotabal... Si cum spuneam. Mi-am luat tigari. Si m-am intors acasa. Si m-am imbracat ca sa ma intalnesc cu ELE. "Aloo! da bby. Ciocoata? Neagra? Si daca n-are ce-ti iau?... Ok. Si o cola light?"... kkt mereu face asa. Acuma iar trei' sa ma intorc pana la magazin...